CONTINUĂM TRADIŢIA

Ştiaţi că în perioada interbelică în România se produceau 200.000 tone de nucă în coajă, de cinci ori mai mult decât se produc în zilele noastre?

sepiaPotenţialul nucii româneşti a fost dintotdeauna extraordinar. Relieful şi clima ţării au facilitat dezvoltarea de livezi de nuc pe importante suprafeţe, dar şi creşterea nucului sălbatic. Nucul işi are originea aici, în Balcani, şi se întindea către est până în zona Himalaya.
Miezul de nucă apare din cele mai vechi timpuri în gastronomia naţională în cozonaci, colaci sau plăcinte, precum şi în alimente rituale cum sunt coliva sau măcinicii. De asemenea, miezul de nucă e folosit în unele tratamente populare, mai ales din pricina untdelemnului pe care îl conține.

Despre istoria nucului pe teritoriile noastre ştim că până prin secolele 17-18, în sudul ţării noastre existau păduri întregi de nuci. Mai apoi, este cunoscut faptul că în perioada interbelică, având o producţie de peste 200.000 de tone, România era cel mai mare producător mondial de nucă. Chiar mai mult de atât, soiurile de nucă românească au fost aclimatizate şi plantate în foarte multe ţări din lume, din Franţa, până în Statele Unite şi chiar în Asia, fiind încă de atunci apreciate pentru rezistenţa în faţa bolilor şi pentru proprietăţile extraordinare ale miezului său.

Anii care au urmat, războiul, iar apoi politica comunistă centrată pe agricultură, au dus la defrişări masive şi au făcut din pomicultură şi din producţia de nuci un segment secundar. Aşa se face că în anul 1966 aceasta ajunsese doar la cantitatea de aproximativ 54.000 de tone, atingând mai apoi în anul 1991 nivelul de doar 18.000 de tone.

Pe fondul creşterii tot mai mari a consumului de nucă, având la îndemână pământul mănos al acestei minunate ţări, ne-am propus să readucem la viaţă cultura nucului din România la nivelul ei de odinioară, să redevenim ceea ce am fost, să ducem mai departe tradiţia bunicilor şi străbunicilor noştrii. Revenind la ADN-ul nostru orginal, păstrând şi cultivând tradiţiile, doar aşa vom reuşi să regăsim armonia dintre natură şi om, echilibrul care se naşte din acestă legătură indivizibilă.